Lună Plină - Liviu Teodorescu

Îmi vine să strig, dar strigătele pe buze se sting

Când energiile noastre se-ating

Am niște stări de nu pot să-mi explic

Și simt că m-apasă

Gândul că încă mi-e noapte mireasă

Gândul că dacă o văd îi cad în plasă

Ține lumina aprinsă în casă

Închide ușa la intrare

Pune la geamuri zăvoare

Că ispita e mare

Afară-i frig și-i lună plină

Și demonii ies la lumină

Iubire, ține-mă aproape

Să nu m-avânt și eu în noapte

Afară-i frig și-i lună plină

Și demonii ies la lumină

Iubire, ține-mă aproape

Să nu m-avânt și eu în noapte

Simt cum instinctele mele se-aprind

Iar judecățile mele se sting

Nu vreau să te văd din nou suferind

Închide ușa la intrare

Pune la geamuri zăvoare

Că ispita e mare

Afară-i frig și-i lună plină

Și demonii ies la lumină

Iubire, ține-mă aproape

Să nu m-avânt și eu în noapte

Afară-i frig și-i lună plină

Din cer cad picături de vin

Iubire, ține-mă aproape

Să nu m-avânt și eu în noapte

Toate ielele adunate într-un loc

Se tot agită să mă tragă într-un joc

Eu dau cu apă, ele dau cu foc

Tu, ține-mă de mână bine

Nu știu cât ne mai ține

Și vocile lor îmi spun

Să te las baltă și să plec de nebun

Eu dau cu apă, ele fac totul scrum

Tu, ține-mă de mână bine, bine…

Afară-i frig și-i lună plină

Și demonii ies la lumină

Iubire, ține-mă aproape

Să nu m-avânt și eu în noapte

Afară-i frig și-i lună plină

Din cer cad picături de vin

Iubire, ține-mă aproape

Să nu m-avânt și eu în noapte