Vraji - Nwanda, Deliric

Ăștia nu-s vrăjitori, sunt scamatori

Impostori, cartofori care-mi servesc vrăjeală

Dar vezi tu, că am prea mulţi ani de şcoală, şcoala vieţii care-i cea mai dură

Fără-ndoială, n-am încredere în nimeni, sunt suspicios

Că NW nu mai e prostul care a fost

Deci, fii serios şi ia-ţi înapoi osul de ros

Că nu halesc jumătăţi de măsură sau resturi, boss

Nu-i loc de sinceritate, adevăru-i un bumerang

Se întoarce, te loveşte pe neaşteptate, zdrang!

De-aia scriu voalat, forţat să mă exprim nuanţat,

Într-o lume a nuanţelor, unde totu-i trucat

Că lumea adoră poveşti, adoră când rosteşti

Minciuni frumoase, deci, trebuie să-nveţi să-i prosteşti

Scopul scuză mijloacele, nu-i cazul să te urăşti

E ok atâta timp cât tu ştii cine eşti

Şi atâta timp cât nu o arzi ipocrit,

Când te uiţi în oglindă, eşti sincer cu tine, ştii de unde ai pornit,

Şi admit că uneori mint în mod voit,

Da-s nevoit că în mod vădit când te mint te fac fericit

Şi am obosit să te iau pe drum ocolit

Ca un şofer de taxi şcolit ce îţi serveşte un discurs încâlcit

Deloc explicit, evit să dau de bănuit,

Te asigur, că în mod negreşit te-ai păcălit singur.

Lasă-mă să te mint, că te mint frumos,

Realitatea nu e roz, nu-i pe roţi, n-are rost

Să îţi zic tot ce ştiu, să îţi zic tot ce vreau

Mai bine să te mint decât să îţi zic pe şleau

Lasă-mă să te mint, că te mint frumos,

Realitatea nu e roz, nu-i pe roţi, n-are rost

Să îţi zic tot ce ştiu, să îţi zic tot ce vreau

Mai bine să te mint decât să îţi zic pe şleau

Rostesc cuvinte magice în contexte tragice

Expun teorii, filosofii, metode practice,

Vin cu remedii, reţete clasice pentru răni noi

Dar tu respingi tratamentul şi te superi degeaba

Şi suferi în zadar, şi iar trebuie să schimb placa

Să îţi zic cuvinte ce par nuferi albi care răsar peste un lac murdar

Să torn un pic de miere într-un pahar cu amar.

Lasă-mă să te mint, că te mint frumos,

Cuvintele n-au cost, de aia-s generos,

N-are rost să încerc să recunosc, sunt orgolios,

Şi destul de anxios cât să mă pun la adăpost

Nu te aştepta să mă dau de gol, mintea îmi e călăuză

Atunci când sufletu-i chior.

Jucător cu vechime ascund în interior,

Lucruri ce nu trebuie spuse, adevăruri ce dor.

Nici un gest ce trădează, nimic ce se citeşte

Am instincte care mă apără, intuiţie care îmi vorbeşte

Peştele ăsta-i alunecos, îl scap printre deşte'

De ce am minte, cine pe cine păcăleşte?

Nu-ţi spun ce cred, nu-ţi spun ce simt

Îţi spun doar ce vreau eu să ştii, te mint.

Îţi spun doar ce vrei tu să-auzi şi-n schimb

Îmi doresc doar să te văd zâmbind.

Lasă-mă să te mint, că te mint frumos,

Realitatea nu e roz, nu-i pe roţi, n-are rost

Să îţi zic tot ce ştiu, să îţi zic tot ce vreau

Mai bine să te mint decât să îţi zic pe şleau

Lasă-mă să te mint, că te mint frumos,

Realitatea nu e roz, nu-i pe roţi, n-are rost

Să îţi zic tot ce ştiu, să îţi zic tot ce vreau

Mai bine să te mint decât să îţi zic pe şleau